Nici tu nu vrei să fii discriminat

Fiecare dintre noi este discriminat într-o măsură mai mică sau mai mare, mai rar sau mai des și ce avem cu toții în comun este că ne displace acest lucru. Dacă peste discriminările mici și rare de la muncă și de la școală treci mai ușor, peste discriminări mari, care durează toată viața, treci mai greu, mai ales dacă ești singur. 

Eu nu discriminez, dar…

Problema multora dintre discriminări este că nu au mereu o conotație negativă, și de aici și ambiguitatea situației de multe ori: Dacă zici femeie, nu e un lucru negativ, dar poate deveni. Dacă zici copile la fel. Dacă zici rom, la fel, și așa mai departe. Pentru o categorie, un cuvânt poate fi un descriptor și atât, pentru altă categorie este un cuvânt care transmite foarte multe stereotipuri, care jignește. Cuvintele nu sunt o armă, dar pot deveni.

Orice generalizare este greșită și cred că ar trebui să nu mai atribuim caracteristicile unei minorități asupra unei majorități, din niciun punct de vedere, nici negativ, nici pozitiv. De exemplu, de multe ori atribuim tuturor romilor caracteristicile negative ale unei minorității a grupului de romi, în timp ce nouă ne atribuim mai degrabă calități pozitive valabile minoritar. Ne mândrim ca români cu rezultatele olimpicilor la matematică sau cu performanțele Simonei Halep, deși nu înseamnă că noi suntem talentați la matematică sau tenis și nici nu am contribuit la aceste rezultate.

Și mai este un aspect al discriminării, el nu trebuie neapărat să existe sub formă de puncte minus, dar poate să existe sub formă de puncte în plus pentru cei care sunt privilegiați. Practic, nu depunctezi pe nimeni pe baza sexului, rasei, orientării sexuale sau religioase, dar atunci când trebui să decizi ceva, acorzi mai multe șanse/puncte altora. Tot discriminare este și asta.

Discriminarea romilor

Astăzi este ziua internațională a romilor. În anul 1971, între 6 – 8 aprilie, la Londra, a avut loc primul Congres al Uniunii Internaționale a Romilor. Atunci au fost adoptate cele 3 mari simboluri ale națiunii transfrontaliere rome: 

Romii sunt minoritatea cea mai numeroasă din Europa – în UE trăiesc 6 milioane de romi dintr-un total de 446 milioane, asta înseamnă 1.28%. În România, trăiesc 619.000 de romi, conform recensământului oficial din anul 2011, adică 3.3% din populație. Neoficial însă, numeroase organizații ale romilor susțin că numărul acestora depășește un milion de persoane. Robia de sute de ani, stigmatizarea continuă, dar, mai ales, recensământul din 1942, făcut de autorități special pentru deportarea romilor ldin România în Transnistria, au rămas adânc întipărite în memoria colectivă a romilor. [2] Nu știm exact câți romi sunt în România așa cum de fapt nu știm nici câți români sunt în România.

Prima atestare documentară  a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din octombrie 1385, în Valahia în jurul anilor 1400 și în Moldova la 1414. [2]. De-abia în februarie 1856 a fost eliberată și ultima categorie de robi din Ţara Românească, cea a ţiganilor aflaţi în proprietatea particularilor. Ciprian Necula scria anul acesta în Robia romilor: o problemă morală a societății noastre [Libertatea]: ‘’Robia romilor din spațiul românesc a fost una dintre cele mai lungi și oribile din istoria umanității. Azi, la 164 de ani de la dezrobire, foarte puțini dintre noi știu ce au însemnat cei 500 de ani de sclavie […] căci au mai trecut în perioada asta prin atrocitatea Holocaustului și a politicilor de asimilare din perioada comunistă’’. 

Nu suntem singurul stat cu astfel de probleme, doar că noi suntem încă foarte la început, refuzăm să vorbim despre o istorie care nu ne place, de care nu suntem mândri și care nu ne face cinste. Problema este că astfel amânăm posibilitatea rezolvării ei și perpetuăm problema. Discriminarea nu este responsabilitatea celor discriminați, ci este atât responsabilitatea celor care discriminează, cât și a celor care asistă impasibili la o nedreptate, fie că o fac voluntar sau involuntar. 

Un like, un share, o încurajare, o observație drăguță făcută cuiva care a făcut un comentariu deplasat și nu și-a dat seama, pot schimba o țară pas cu pas, dar este nevoie de gesturi mici are unor oameni mulți, a noastră a tuturor și prin urmare, a fiecăruia dintre noi și cât mai repede posibil. Desigur, sunt mult mai multe lucruri de făcut, dar noi nici lucruri elementare nu le facem ca să dăm drumul la domino.

Da mă, dar uite ce s-a întâmplat și la Țăndărei…

În situația referitoare la COVID-19 de la Țăndărei, Gelu Duminică scria în articolul Focarul de coronavirus din Țăndărei n-are legătură cu etnia, ci cu eșecul statului român [Vice] că ‘’Eu unul îmi doresc să nu tratăm etnic ceea ce nu este etnic, pentru că riscăm să ne ducem pe o pistă profund falsă.’’ Extrapolarea unui comportament sau a unor acțiuni ale zeci, sute sau chiar mii, la câteva milioane de oameni este nu doar greșită, ci și injustă. 

Ironic și trist însă, atunci când romii au rezultate remarcabile, media îi transformă imediat în români cu care ne mândrim, de exemplu, ‘’Românul care l-a impresionat pe Barack Obama’’ este Nicolae Feraru, rom. Și mai sunt multe alte exemple similare.

Alte minorități discriminate și dubla discriminare

Citeam ieri în Originals, fără legătură cu acest articol, afirmatia făcută de Ashleigh Rosette, cercetător pe probleme manageriale, femeie de origine afro-americană. Ea spune că ‘’black women did not face the same penalties as white women and black men. As double minorities, black women defy categories. Because people don’t know which stereotypes to apply to them, they have greater flexibility to act ‘black’ or ‘female’ without violating stereotypes.’’ 

Unul dintre discursurile mele preferate este The danger of a single story, în care Chimamanda Ngozi Adichie povestește despre cum o singură poveste poate deveni povestea definitorie a unei persoane, situații sau a unei societăți, atunci când nu există și alte povești, care să te ajute să îți formezi o imagine cât mai aproape de realitate. Am văzut de curând Pride (2014), un film inspirat dintr-o poveste reală despre cum două minorități s-au ajutat între ele în 1984, în Marea Britanie, minerii și comunitatea LGBT, după ce și-au dat seama că ambele categorii sunt discriminate. Iar pe Netflix recomand The life of C.J. Walker (2020), un film inspirat din povestea de viață a primei femei self made millionaire. Și mai recomand măcar aceste 5 speechuri ale lui Martin Luther King.

Problema discriminării

Discriminarea nu este doar injustă și raportată la trecut, ci influențează negativ viitorul unei persoane discriminate. Copiii încurajați să învețe o fac mai bine decât cei cărora li se spune și reamintește constant că sunt proști, cei care au growth mindset au șanse mult mai mari să se dezvolte, în lipsa încurajărilor însă, este foarte greu să dobândești un growth mindset, iar atunci când nu doar că încurajările lipsesc, dar descurajările sunt peste tot, devine aproape imposibil la scară largă. Discriminarea se manifestă prin excludere socială, acces la educație, la oportunități, la dezvoltare și progres.

Activism sau Responsabilitate colectivă

Problema principală pleacă de la sistemul educațional și despre faptul că nu învățăm în școală nimic despre istoria romilor. De-abia în anul 2003 a fost editat primul manual de Istoria și tradițiile romilor, el fiind însă folosit doar la opționalul de istorie a romilor.

Teoretic, istoria ar trebui să fie o știință obiectivă, care sumarizează ultimii 5000 ani înregistrați. Practic, istoria fiind scrisă de oameni diferiți, după povești diferite, ajunge să varieze foarte mult, uneori să fie pur și simplu neadevărată sau să lipsească cu desăvârșire.

În 2017, Agenția Împreună a reușit să introducă în programa de studiu a istoriei pentru clasa a 8, un studiu de caz despre Robia și Holocaustul romilor în România, astfel din toamna acestui an elevi ar trebui să studieze după manualul care are și aceste informații. Dincolo de prezența în manuale, cei de la Agenția Împreună au format deja aproximativ 300 de profesori de istorie. Dacă știti profesori de istorie interesați, să îi contacteze la office@agentiaimpreuna.ro, 

Bancurile cu romi și bancurile în general

Fiind mai atent în ultimii ani la aceste probleme, am remarcat foarte multe discriminări aparent inofensive în jurul meu. Oameni de altfel buni, care nu ar trata diferit un rom de o altă persoane și care nu discriminează voluntar femeile, dar care rănesc fără să își dea seama, așa cum poate am făcut și eu în trecut fără să realizez, dar niciodată nu este prea târziu să îndrepți lucrurile. Pentru că nu am învățat în școală și pentru că nu am făcut-o mai târziu, pur și simplu nu știm nimic despre subiect și totul ni se pare fun. 

Observând ce impact negativ au bancurile cu romi, a fost pentru prima dată când mi-am dat seama ce vehicul eficient, cu impact negativ, sunt bancurile pentru propagarea stereotipurilor. Și nu doar cele despre romi, evrei, ci și cele despre olteni, moldoveni, ardeleni etc. Umorul poate să facă bine, dar poate să facă și rău și trebuie să fim atenți la asta. Doar pentru că râd mulți, nu înseamnă că pentru toată lumea e ceva de râs.

6 întrebări pentru Cătălina Olteanu, Agenția Împreună

În copilărie am avut prieteni romi și nu au fost sau nu am realizat să fi fost vreodată discriminați în grupul nostru de copii care jucam fotbal. Da, unii copii romi aveau prieteni sau rude cu probleme, dar și alți copii erau în aceeași situație, nu era vreo diferență. Pe noi ne interesau cei cu care ne jucam, nu prietenii sau rudele lor, lucru valabil pentru orice copil. 

Acum 3 ani, ajungând la Aspen Young Leaders, am cunoscut-o pe Cătălina, de la Agenția Împreună, un om genial care m-a făcut să realizez că am fost puțin cam ignorant pe acest subiect. Așa am început să discut cu oamenii din jurul meu problema discriminării, într-un mod prietenos și empatic, pentru că cei mai mulți nu au făceau nimic din răutate. Ieri am aflat de la Cătălina că astăzi este Ziua Internațională a Romilor și mi-am dat seama că nu fac suficient și că nu știu suficient. 


Așa am decis să aflu mai multe și să scriu acest articol. Și eu, ca și alții, am fost mai preocupat de problemele mele.  Dacă nu vedem ceva, nu înseamnă că nu există sau că nu ar trebui să ne pese și să ne implicăm, așa că am rugat-o pe Cătălina Olteanu, coordonatoare de programe educaționale în cadrul Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună să mă ajute să învăț mai mult despre acest subiect și să răspundă la câteva întrebări. Îii sunt super recunoscător pentru informații și timpul acordat.

1. Care este diferența dintre rom și țigan? Și cum este corect, rrom sau rom?

Țigan este un termen peiorativ, care vine din grecescul athinganoi, care înseamna de neatins, rău, spurcat. Denumea o categorie socială, cea de sclav. Romii au venit în spațiul românesc în jurul anului 1000. Prima atestare este la 1385 și sunt oferiti ca sclavi unei mănăstiri. 

Rom este un cuvânt din limba romani și înseamnă “om”, iar limba face parte din familia limbilor care au la baza sanscrita. Rom este folosit în limba romana, iar rrom se scrie în limba romani, pentru a face diferența de pronunție între un r simplu și grupul Rr. 

Un termen peiorativ nu poate denumi o minoritate etnică. Noi suntem romi de cînd am venit aici, ceilalți ne-au “botezat” cu acest termen jignitor. Au putut face asta pentru că erau stăpânii noștri.

2. În discuțiile avute cu alte persoane, mi-au spus că ei folosesc apelativul de țigan pentru că țiganii le-au zis că ei sunt țigani și nu romi. Poți dezvolta puțin, te rog?

Dacă 500 de ani ai fost țigan și stapanul așa îți spunea, cum să te numești acum rom? Cei care se numesc tigani nu vorbesc limba romani de pe vremea sclaviei și nu au cunoscut termenul de rom. Am incercat sa le explic si lor despre tigan si rom si la final au înțeles diferenta. Își spun romi acum, un termen demn pentru o minoritate națională. 

3. E mai rău să fii într-o dublă discriminare, de exemplu femeie romă? 

E rau oricum. Am simțit cum este discriminarea X 2. Dacă ești acceptată ca femeie, unii îți spun de etnie și invers. Cand vorbesc despre feminism și drepturi, eu vorbesc din perspectiva unei femei rome, care de multe ori este discriminata pentru etnie. Cel mai greu mi-a fost cu prietenii mei și familiile lor. Sunt și romi care aparțin unei religii neoprotestante, sa vezi atunci discriminare. 

4. Care sunt 3 lucruri pe care ar putea să le facă fiecare să fie mai degrabă parte din soluție, decât din problemă? Raportat la propria persoană sau la cei de lângă noi.

Sa cunosti, sa accepti, sa sprijini indiferent de etnie. 

5. Ce ar putea să facă statul pentru a participa la rezolvarea problemei?

E o întrebare la care nu am un răspuns magic. Statul știe ce trebuie sa faca, dar nu o face pentru că merge și așa. Romii și-au cerșit drepturile, aceasta paradigma trebuie sa se schimbe, iar azi trebuie sa ne cerem drepturile. Ne dorim sa fim respectați și nu considerati suboameni, iar cultura noastra sa nu fie subcultura. 

6. De unde am putea să aflăm mai multe informații relevante despre cultura, istoria și povestea romă? 

Filme disponibile pe YouTube: Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Povestea lui Illie

Cărțile pentru copii: Zuralo și rotita fermecata și Cantecul lui Zurali, pe orice site de cărți 

Campania LikeRom – profesionisti romi și #ÎmpreunăSuntemOComunitate

Astăzi de la ora 18:00 are loc pe Zoom o sesiune sustinută de Gelu Duminică despre Rom și Tigan.


Biografie

  • [1] Delia Grigore, Romanipe – Fundamente ale culturii romilor, Șatra/Astra – Amare Romentza, București, 2005.
  • [2] Romii din România, elaborată de Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii și UNICEF.

Mai multe informații istorice

Sursa Foto.

10 lucruri învățate în 10 ani – TEDx Târgu Jiu

Pe 15 februarie, peste 100 de persoane au participat la prima ediție de TEDx din Gorj ce a avut loc la Târgu Jiu, a cărei temă a fost Simplitatea, cu ocazia Zilei lui Brâncuși. Un event sold out în câteva ore care a fost foarte foarte bun și nu exagerez deloc. Pentru toate asta merită felicitări IonelMariaAlexandraAndreea pentru că au luptat ca acest eveniment să existe și au demonstrat că se poate.

Au fost niște prezentări excelente, găsiți pe pagina de Facebook a TEDx Târgu Jiu niste micro-rezumate. De-abia aștept în curând și video-uri pentru că mi-au plăcut peste jumătate enorm de mult. Evenimentul a fost moderat de Marco Badea.


La TEDx am vorbit despre 10 lucruri pe care le-am învățat în 10 ani, unele fiind învățate într-un mod foarte dureros (dar asta se întâmplă când ești mai prost), despre cum să construiește o lume mai bună, în fiecare zi, cu fiecare acțiune și despre cum facem noi asta la EFdeN, energiaTa și Future Energy Leaders Romania, 3 dintre proiectele în care sunt implicat și-mi sunt foarte dragi.

  • 1. E ok să nu ai un vis. Dar tot trebuie să-ți cauți unul. Eu nu am avut până foarte târziu, voiam să nu mă plictisesc, să fac lucruri interesante și să dau înapoi și ce am primit eu de la alții. Nu știam că pot visa, nu mi-a zis nimeni asta.
  • 2. Greșește, experimentează. Dă-o în bară și ieși din zona de confort. Când suntem mici, cădem, ne ridicăm și învățăm. Apoi devenim adulți și nu mai vrem să cădem și ne așezăm confortabil în scaunul de adult, de unde învățăm mult mai greu.
  • 3. Potolește-ți ego-ul. Ieși din capul tău și pune-te în locul celuilalt. Can you remove yourself from the equation? Poți să-l înțelegi pe celălalt în cel mai autentic și empatic mod posibil? Nu este deloc ușor. Și fii drăguț mereu cu ceilalți, nu știi prin ce trec.
  • 4. Frustrarea este bună. Dacă devine productivă. Folosește-o. Primul pas către schimbare este să nu fii mulțumit cu situația actuală. Să te plângi pe Facebook nu schimbă nimic, dar dacă acționezi, poți face minuni.
  • 5. Fii atent la ce se întâmplă în jur și anticipează viitorul. 47% dintre joburi vor disparea pana in urmatorii 25 ani, iar 85% dintre joburile din 2030 nu există incă. Ce știi să faci, ce îți place, de ce are nevoie lumea și pentru ce ar plăti?
  • 6. Pe termen lung este mai simplu. Dar nu pe pilot automat. Viața este scurtă, nu pierde timpul, acționează ca într-un domino și tinește sus sus sus pentru că alții te vor ajuta. Sunt mulți oameni mișto, eroi și eroine.
  • 7. Orice schimbare durează. Așa că nu te da bătut. Când am început energiaTa, oamenii ne-au spus că nu are sens, că va dura 25 de ani, că sunt interese, etc. Am creat Comunitatea Prosumatorilor și am schimbat legea în 3 ani. Apoi toți au crezut în noi.
  • 8. Mai bine împreună decât pe cont propriu. Indiferent de tentații. Jumătate dintr-un pepene e mai bun ca un măr întreg. Împreună e și mai fun, chiar dacă este mai greu și mai mult de muncă. Creștem împreună, tot ceea ce se întâmpla în cele 3 proiecte este rezultatul muncii în echipă.
  • 9. Nu renunța pentru că zic alții. Ci doar dacă asta trebuie. Oricât de rău doare, poți să reziști la mai mult, nu te da bătut, mai luptă puțin. Și încă puțin. Dar nu îți irosi timpul, admite că ai greșit, dacă este cazul.
  • 10. Urmărește perfecțiunea. Cât mai des, cât mai aproape. Nu, nu ‘merge și așa’! Fă cât de bine poți și apoi mai încearcă un pic. Este ca la sală, antrenându-te, poți mai mult. Nu te opri. Perseverează.

Mulțumiri Partenerilor evenimentului: Teatrul Dramatic Elvira Godeanu, ADER-Asociatia pentru Democratie Educatie RespectCasa de Sub PiatraPOZARBINARAlex Merfu PhotographerBiblioteca Județeană “Christian Tell” GorjMargitCasa VeraAnna Summer EventsGorjBizvitamin aqua

Despre mine

Email: mihai@toaderpasti.com / Twitter: @toaderpasti / Facebook: @toaderpasti / LinkedIn: @toaderpasti

  • JCI Ten Outstanding Young Persons of the Year – 2019
  • FEL100 – World Energy Council – 2019 & Co-chair of National FEL Programme – 2019
  • Global Shaper Climate Change and Sustainability Steering Committee Regional Lead 2019
  • Climate Reality Leader @ Climate Reality Training, Altanta, 2019
  • Chairman @ Future Energy Leaders Romania, 2018
  • Young Energy Professional of the Year – 2018
  • GlobalShaper @ Bucharest Hub – 2017
  • Young Leader Professional @ Aspen Institute – 2017
  • Co-chair @ Eisenhower Fellowships Youth Leaders 2017
  • Talent @ UNLEASH 2018
  • Climate Ambassador @ GYCN – World Bank Youth Community 2018
  • Featured on ‘’Forbes 30 Under 30’’, ‘’BIZ Champions of Innovation’,‘’100 Peoples and Ideas changing Romania’’ and ‘’100 Faces of Innovation’’,‘’DOR 100’’ and more.

Bio:

În ultimii 7 ani Mihai a cofondat două dintre cele mai de succes proiectele românești: EFdeN și energiaTa.

Alături de colegii din EFdeN a dezvoltat 2 dintre cele mai sustenabile case din lume pentru competiției internaționale de case sustenabile Solar Decathlon Versailles 2014 și Dubai 2018, câștigând peste 30 de premii naționale și internaționale.

energiaTa a creat prima comunitate de prosumatori din România care ulterior a schimbat și legislația, după 3 ani de optimism și multă muncă. Mihai este și Președintele Future Energy Leaders România a cărei misiune este crearea următoarei generații de tineri în energie. Mihai a lucrat de asemenea și în mediul privat, ca Manager de Dezvoltare și Politici la Romania Green Building Council.

A fost inclus în ”Forbes 30 sub 30”, ‘’Ten Outstanding Young Persons Romania’’, ”BIZ Campionii Inovației”, ”100 de oameni și idei care schimbă România”, ”100 fețe ale inovației”, ”DOR100” și selectat în programele de Leadership ale Eisenhower Fellowships Youth, Global Shapers, Aspen Intitute și Climate Reality.


Bună,

Eu sunt Mihai Toader-Pasti, cei apropiați îmi spun TP. Locuiesc în București, dar m-am născut imediat după căderea regimului comunist într-un mic oraș din Gorj, Târgu Cărbunești,

Povestea mea începe în Septembrie 2010, odată cu întrarea în PRISPA, prima echipă românească care s-a calificat în competiția Solar Decathlon, cea mai importantă competiție internațională de case solare.

În ultimii 8 ani am câștigat o serie de premii, dar am și dat-o în bară de câteva ori, ceea ce a creat un mix de experiențe foarte utile astăzi. Am fost jurat și înjurat, moderator, am apărut de peste 100 de ori în media, am scris pentru Forbes, Energy Industry Review și alte publicații. Am făcut o grămadă de chestii diferite din dorința de a nu mă plictisi, a experimenta, a întâlni oameni noi și a învăța lucruri interesante.

Îmi plac oamenii și proiectele faine.

În 2016 am cofondat proiectul energiaTa pentru a face micii producători de energie electrică posibil în România prin schimbarea legislației, atunci când ne-am lovit de această problem am decis s-o rezolvăm. Am lucrat de asemenea cu Consiliul Român pentru Clădiri verzi în cocrearea Strategiei Naționale de Renovare, dar din păcate nu a avut impactul pe care mi-l doream.

In 2015 am fost invitat la COP21, in 2016 în Parlamentul European și în 2017 la One Planet Summit, iar în 2018 am participat la World Urban Forum (Kuala Lumpur) și UNLEASH (Singapore), cinci experiențe care au avut un impact major asupra vieții mele, care m-au făcut să devin și mai implicat în proiecte ce țin de sustenabilitate, schimbări climatice din perspectiva mediului construit și al energiei.

Un obiectiv important este să dezvolt case extraordinare la un preț accesibil, un fel de 5 în 1, care să ofere o experiență de locuit genială, care să te facă să zâmbești și să fii fericit.

Sunt co-președinte al primei generații de Eisenhower Fellowships Youth Leaders unde ne concentrăm pe provocările joburile din viitor, sunt președinte al FEL – Future Energy Leaders Romania unde căutăm să rezolvam problema tinerilor din energie în România. Sunt Aspen Young Leader Fellow, Global Shaper și Climate Ambassador. Am apărut în ”Forbes 30 sub 30”, ”BIZ Campionii Inovației”, ”100 de oameni și idei care schimbă România”, ”100 fețe ale inovației”.

Visul meu este să nu mă plictisesc, să fac lucruri noi și diferite, cu impact social ridicat, de care să fiu mândru.

Citește mai mult despre:


Momente importante / Premii, Recunoaștere și Publicații  / Speaker, Trainer & Jurat / Apariții Media


Consultanță, Traininguri, Workshopuri sau Speaking

Încerc pe cât posibil să transform lucruri complicate despre orașe, energie și sustenabilitate în noțiuni mai simple și ușor de înțeles. Mă concentrez pe motivele pentru care ceva trebuie făcut, pe sursa problemelor și soluțiile optime. Toate acestea împletite cu dragoste, distracție și curiozitate, 3 incrediente esențiale în a rezolva problemele globale într-o maniferă plăcută.

Care este numele meu? Că este greșit super des.

Numele Toader-Pasti, Mihai este prenumele, atât. Toader este numele familiei tatălui și Pasti (fără ș) este al familiei mamei. Mănene, bunicul din partea mamei, a avut doar 2 fete, așa că tata s-a gândit să îi facă o surpriză și să combinele numele. Aceasta este povestea unui nume cu liniuță și fără nicio legătură cu sărbătoarea.

Fotografii Mihai Toader-Pasti

Donează pentru ATCA

Pe 13 Octombrie alerg pentru ATCA – Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată. Poți dona și face o faptă bună, te rog, la acest link: https://goo.gl/PGUeQq

Anual, 1 din 59 de copii sunt diagnosticați cu tulburări de spectru autist. Ședințe de terapie ABA îi ajută, iar fiecare oră costă 50 de lei

Integrarea în grădiniță sau școală este o etapă importantă în viața fiecărui copil și, în special, în cazul unui copil diagnosticat cu TSA care are nevoie de pregătire suplimentară pentru un proces de integrare mai lin.

  • Dezvoltarea abilităților reduce riscul de apariție a comportamentelor neadecvate în aceste medii.
  • Mediul de la grădiniță/școală poate fi reprodus în camera de terapie pentru ca cel mic să fie pregătit.
  • Există riscul ca un copil care în camera de terapie reușește să se concentreze și să realizeze activitățile cu brio, la școală/grădiniță, din cauza stimulilor (zgomot, alți copii etc), să nu reușească să finalizeze activitatea sau să apară comportamente neadecvate.
  • De aceea, este necesară desensibilizarea în cadrul terapiei (de exemplu: copilul să lucreze cu stimuli similari celor întâlniți la școală).

Mai multe detalii pe site atca.ro.

Cum am dormit în cuva unui buldo-excavator la EFdeN

Aceasta este una dintre cele mai dragi povești din EFdeN și reflectă dorința de a reuși, de a căuta mereu soluții și de a nu te da bătut orice s-ar întâmpla, dincolo de ușurința de a o spune. Este o poveste însă despre oameni faini, frumoși, despre românii cu care încă ne mândrim, chiar dacă nu îi știm, este o poveste despre un minunat șofer de buldo-excavator.

Era vara lui 2016, Marți, 16 Iunie, ne pregăteam de lansarea oficială.

Era ziua evenimentului cu ENGIE în Săptămâna Inovației. La un an după ce ne întorsesem de la Versailles și încă ne chinuiam să finalizăm casa în Pache Protopopescu, urma să avem acest eveniment foarte important pentru noi.

După săptămâni întregi de lucru aproape non-stop, încă nu reușisem să finalizăm zona de traseu până la casă și promisesem partenerilor că totul va fi gata pentru lansare. Eram în dimineața evenimentului și era un peisaj apocaliptic, casa arăta foarte bine, era pe drumul cel bun, dar din cauza traseului nefinalizat până la casă, locul părea de pe Lună.

Reușisem cu o zi înainte să luăm pietriș (cumpărat), dar nu aveam cu ce să-l întindem în timp util pe o suprafață de sute de metri pătrați. Eram cu 3 ore înainte de eveniment și trebuia să facem ceva pentru a întinde pietrișul rapid. Trebuia să facem asta cu un număr cât mai mic de oameni deoarece toată echipa încă lucra la diferite alte lucruri la casă.

Se lucra atunci la astfalare pe Pache și trecusem pe lângă un buldo-excavator

Mi-am amintit de boldoexcavatorul văzut în urmă cu câteva zile în drum spre șantier, așa că am plecat spre intersecția de la Iancului cu speranța să găsesc excavatorul, mă rugam să fie încă acolo. Am mers și l-am găsit aproape de intersecție, bucuros din depărte, dar era gol. Era 6 dimineața, liniște, răcoare, o lumină frumoasă de vară, câțiva oameni pe stradă. Fiind nedormit de 3 zile, m-am așezat lângă excavator în așteptarea salvatorului nostru, șoferul utilajului magic. Mi-am dat seama însă rapid că este un pericol mult prea mare să adorm lângă buldoexcator și că o soluție mai bune este să dorm în buldoexcavator, așa că m-am culcat în cuva excavatorulca pentru a nu risca. Inevitabilul s-a întâmplat însă, am adormit.

Șoferul m-a trezit cu un bocanc încet aplicat peste picior și cu mesajul ”ce faci? dă-i drumul că trebuie să plec”,

Soferul avea toate motivele să creadă că sunt un om fără adăpost care căuta un loc bun de dormit. Echipamentul de șantier, salopeta murdară, faptul că eram destul de prăfuit după câteva zile alături de barba mult-prea crescută și ochii roșii de la oboseală ajutau în conturarea imaginii mele, de altfel opusă de cea cu care oamenii sunt obișnuiți la evenimente, dar acela nu era un eveniment. Nu încă.

I-am spus că l-am așteptat cu atâta nerdăbdare, cum nu l-a așteptat nimeni niciodată, bucuria mea l-a șocat. Cred că nu trăia tocmai o situatie clasică de viață. 

Eu având privirea omului care l-a întâlnit pe Iisus, i-am oferit 300 ron pentru 5 minute de ajutor, mi-am dat seama că nu am timp să îi povestesc și că banii ar crește șansele de acceptare. A acceptat cu greu, chiar dacă vorbim de niște bani frumoși, pentru că ar fi fost în întârziere și buldozerul avea GPS, dar a zis că ne ajută. Mi-a zis să mă urc în cabină cu el și să îi arăt unde să mergem. Am mers cu el la casă, unde a întins tot pietrișul în doar câteva minute, un magician al faptelor bune.

În tot acest timp i-am povestit ce facem, i-am mulțumit că ne-a salvat dintr-o posibilă situație foarte neplăcută, m-a întrebat de ce naiba au nevoie niște studenți de buldo-excavator la ora aia și cum am ajuns să dorm în cuvă, că nu i s-a mai întâmplat asta niciodată și el a trecut prin multe.

După ce a împrăștiat ireproșabil tot pietrișul, transformând foarte rapid suprafața marțiană în ceva mult mai drăguț și potrivit pentru eveniment, l-am rugat să aștepte câteva secunde să iau banii din portofel și să îi dau. A insistat că nu mai trebuie să îi dau banii, eu am insistat că așa a fost înțelegerea și că 300ron pentru ce a făcut pentru noi este prea puțin, el a insistat din nou că nu ia bani de la studenți voluntari, eu nu m-am dat bătut și am insistat că îi dăm, erau bani dați cu cel mai mare drag și apreciere.

Am câștigat, l-am convins, mi-a zis ”ok, du-te și adu banii’. Am coborât din buldo-excavator să aduc banii, dar a câștigat el, a plecat fără să mai ia niciun ban, riscându-și jobul pentru noi, niște puști obosiți si plini de praf într-o parcare din mijlocul Bucureștiului, lângă o facultate.

Un om simplu care și-a riscat jobul sau salariul pentru o face o faptă bună pentru niște oameni pe care nu îi cunoaștea și care nu îl cunosc pentru că a plecat fără să ia bani, fără să ceară nimic, doar cu sentimentul că a ajucat niște puști dintr-o țară în care nu prea îi ajută nimeni.

Acesta a fost ‘doar’ un șofer de buldo-excavator

Și unul dintre cei mai frumoși oameni întâlniți în toți acești ani, un om așa cum ar trebui să ne dorim să ajungem, un om care m-a motivat de atunci și încâ mă motivează să fiu un om mai bun. 4 ani mai târziu și încă mă inspiră gestul acestui om pe care nici nu îl cunosc. Încer să mă ridic în fiecare zi la nivelul bunătății lui.

Evenimentul a ieșit excelent, proiectul fusese salvat, totul era bine

Bucurie mare, televiziuni, oameni importanți, un eveniment foarte bun datorat într-o foarte mare măsură acestui om extraordinar, un șofer care ne-a ajutat mai mult ca toți miniștri și președinții de până atunci. Mai jos eram la doar câteva ore după întâmplarea de mai sus, ca și când nimic din cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat, totul a fost simplu, așa cum se vede mereu din exterior. Aceasta este doar una dintre sutele de #PoveștiDinEFdeN