Personal...

Cum am dormit în cuva unui buldo-excavator la EFdeN6 min read

iulie 3, 2018 4 min read

Cum am dormit în cuva unui buldo-excavator la EFdeN6 min read

Reading Time: 4 minutes

Aceasta este una dintre cele mai dragi povești din EFdeN și reflectă dorința de a reuși, de a căuta mereu soluții și de a nu te da bătut orice s-ar întâmpla, dincolo de ușurința de a o spune. Este o poveste însă despre oameni faini, frumoși, despre românii cu care încă ne mândrim, chiar dacă nu îi știm, este o poveste despre un minunat șofer de buldo-excavator.

Era vara lui 2016, Marți, 16 Iunie, ne pregăteam de lansarea oficială.

Era ziua evenimentului cu ENGIE în Săptămâna Inovației. La un an după ce ne întorsesem de la Versailles și încă ne chinuiam să finalizăm casa în Pache Protopopescu, urma să avem acest eveniment foarte important pentru noi.

După săptămâni întregi de lucru aproape non-stop, încă nu reușisem să finalizăm zona de traseu până la casă și promisesem partenerilor că totul va fi gata pentru lansare. Eram în dimineața evenimentului și era un peisaj apocaliptic, casa arăta foarte bine, era pe drumul cel bun, dar din cauza traseului nefinalizat până la casă, locul părea de pe Lună.

Reușisem cu o zi înainte să luăm pietriș (cumpărat), dar nu aveam cu ce să-l întindem în timp util pe o suprafață de sute de metri pătrați. Eram cu 3 ore înainte de eveniment și trebuia să facem ceva pentru a întinde pietrișul rapid. Trebuia să facem asta cu un număr cât mai mic de oameni deoarece toată echipa încă lucra la diferite alte lucruri la casă.

Se lucra atunci la astfalare pe Pache și trecusem pe lângă un buldo-excavator

Mi-am amintit de boldoexcavatorul văzut în urmă cu câteva zile în drum spre șantier, așa că am plecat spre intersecția de la Iancului cu speranța să găsesc excavatorul, mă rugam să fie încă acolo. Am mers și l-am găsit aproape de intersecție, bucuros din depărte, dar era gol. Era 6 dimineața, liniște, răcoare, o lumină frumoasă de vară, câțiva oameni pe stradă. Fiind nedormit de 3 zile, m-am așezat lângă excavator în așteptarea salvatorului nostru, șoferul utilajului magic. Mi-am dat seama însă rapid că este un pericol mult prea mare să adorm lângă buldoexcator și că o soluție mai bune este să dorm în buldoexcavator, așa că m-am culcat în cuva excavatorulca pentru a nu risca. Inevitabilul s-a întâmplat însă, am adormit.

Șoferul m-a trezit cu un bocanc încet aplicat peste picior și cu mesajul ”ce faci? dă-i drumul că trebuie să plec”,

Soferul avea toate motivele să creadă că sunt un om fără adăpost care căuta un loc bun de dormit. Echipamentul de șantier, salopeta murdară, faptul că eram destul de prăfuit după câteva zile alături de barba mult-prea crescută și ochii roșii de la oboseală ajutau în conturarea imaginii mele, de altfel opusă de cea cu care oamenii sunt obișnuiți la evenimente, dar acela nu era un eveniment. Nu încă.

I-am spus că l-am așteptat cu atâta nerdăbdare, cum nu l-a așteptat nimeni niciodată, bucuria mea l-a șocat. Cred că nu trăia tocmai o situatie clasică de viață. 

Eu având privirea omului care l-a întâlnit pe Iisus, i-am oferit 300 ron pentru 5 minute de ajutor, mi-am dat seama că nu am timp să îi povestesc și că banii ar crește șansele de acceptare. A acceptat cu greu, chiar dacă vorbim de niște bani frumoși, pentru că ar fi fost în întârziere și buldozerul avea GPS, dar a zis că ne ajută. Mi-a zis să mă urc în cabină cu el și să îi arăt unde să mergem. Am mers cu el la casă, unde a întins tot pietrișul în doar câteva minute, un magician al faptelor bune.

În tot acest timp i-am povestit ce facem, i-am mulțumit că ne-a salvat dintr-o posibilă situație foarte neplăcută, m-a întrebat de ce naiba au nevoie niște studenți de buldo-excavator la ora aia și cum am ajuns să dorm în cuvă, că nu i s-a mai întâmplat asta niciodată și el a trecut prin multe.

După ce a împrăștiat ireproșabil tot pietrișul, transformând foarte rapid suprafața marțiană în ceva mult mai drăguț și potrivit pentru eveniment, l-am rugat să aștepte câteva secunde să iau banii din portofel și să îi dau. A insistat că nu mai trebuie să îi dau banii, eu am insistat că așa a fost înțelegerea și că 300ron pentru ce a făcut pentru noi este prea puțin, el a insistat din nou că nu ia bani de la studenți voluntari, eu nu m-am dat bătut și am insistat că îi dăm, erau bani dați cu cel mai mare drag și apreciere.

Am câștigat, l-am convins, mi-a zis ”ok, du-te și adu banii’. Am coborât din buldo-excavator să aduc banii, dar a câștigat el, a plecat fără să mai ia niciun ban, riscându-și jobul pentru noi, niște puști obosiți si plini de praf într-o parcare din mijlocul Bucureștiului, lângă o facultate.

Un om simplu care și-a riscat jobul sau salariul pentru o face o faptă bună pentru niște oameni pe care nu îi cunoaștea și care nu îl cunosc pentru că a plecat fără să ia bani, fără să ceară nimic, doar cu sentimentul că a ajucat niște puști dintr-o țară în care nu prea îi ajută nimeni.

Acesta a fost ‘doar’ un șofer de buldo-excavator

Și unul dintre cei mai frumoși oameni întâlniți în toți acești ani, un om așa cum ar trebui să ne dorim să ajungem, un om care m-a motivat de atunci și încâ mă motivează să fiu un om mai bun. 4 ani mai târziu și încă mă inspiră gestul acestui om pe care nici nu îl cunosc. Încer să mă ridic în fiecare zi la nivelul bunătății lui.

Evenimentul a ieșit excelent, proiectul fusese salvat, totul era bine

Bucurie mare, televiziuni, oameni importanți, un eveniment foarte bun datorat într-o foarte mare măsură acestui om extraordinar, un șofer care ne-a ajutat mai mult ca toți miniștri și președinții de până atunci. Mai jos eram la doar câteva ore după întâmplarea de mai sus, ca și când nimic din cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat, totul a fost simplu, așa cum se vede mereu din exterior. Aceasta este doar una dintre sutele de #PoveștiDinEFdeN

2 Comments
  1. Cristiana

    Am citit “povestea buldo-excavatorului” copilasului meu care e pasionat de excavatoare in mod special. El are 1 an si jumatate acum, nu stiu cat a inteles din aceasta povestioara, insa m-a impresionat si pe mine. Ma bucur de fiecare data cand vad, aud citesc si simt bine in jurul nostru, cu atat mai mult cu cat se intampla multe rele... Si multumesc pentru ca ati impartasit cu noi acest articol/poveste, iar acum al meu odor a adormit... dar inainte ne-a zis o “noapte buna” asa cum stie el cel mai bine: “încarcã”, care e si cel mai folosit cuvant de el de pana acum (dupa mama&tata, bineinteles :) ) Numai bine!

    • Mihai Toader-Pasti

      Eu mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase, acesta este cel mai frumos comentarui pe care l-am primit vreodată. Vă așteptăm la casa EFdeN, când aveți timp să vadă rezultatul final. Și cine știe, poate va fi și vreun buldoexcavator prin zonă :D Eu am ajuns înginer după ce am văzut macaralele din portul industrial din Mangalia.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *