Personal...

Nici tu nu vrei să fii discriminat13 min read

aprilie 8, 2020 8 min read

Nici tu nu vrei să fii discriminat13 min read

Reading Time: 8 minutes

Fiecare dintre noi este discriminat într-o măsură mai mică sau mai mare, mai rar sau mai des și ce avem cu toții în comun este că ne displace acest lucru. Dacă peste discriminările mici și rare de la muncă și de la școală treci mai ușor, peste discriminări mari, care durează toată viața, treci mai greu, mai ales dacă ești singur. 

Eu nu discriminez, dar…

Problema multora dintre discriminări este că nu au mereu o conotație negativă, și de aici și ambiguitatea situației de multe ori: Dacă zici femeie, nu e un lucru negativ, dar poate deveni. Dacă zici copile la fel. Dacă zici rom, la fel, și așa mai departe. Pentru o categorie, un cuvânt poate fi un descriptor și atât, pentru altă categorie este un cuvânt care transmite foarte multe stereotipuri, care jignește. Cuvintele nu sunt o armă, dar pot deveni.

Orice generalizare este greșită și cred că ar trebui să nu mai atribuim caracteristicile unei minorități asupra unei majorități, din niciun punct de vedere, nici negativ, nici pozitiv. De exemplu, de multe ori atribuim tuturor romilor caracteristicile negative ale unei minorității a grupului de romi, în timp ce nouă ne atribuim mai degrabă calități pozitive valabile minoritar. Ne mândrim ca români cu rezultatele olimpicilor la matematică sau cu performanțele Simonei Halep, deși nu înseamnă că noi suntem talentați la matematică sau tenis și nici nu am contribuit la aceste rezultate.

Și mai este un aspect al discriminării, el nu trebuie neapărat să existe sub formă de puncte minus, dar poate să existe sub formă de puncte în plus pentru cei care sunt privilegiați. Practic, nu depunctezi pe nimeni pe baza sexului, rasei, orientării sexuale sau religioase, dar atunci când trebui să decizi ceva, acorzi mai multe șanse/puncte altora. Tot discriminare este și asta.

Discriminarea romilor

Astăzi este ziua internațională a romilor. În anul 1971, între 6 – 8 aprilie, la Londra, a avut loc primul Congres al Uniunii Internaționale a Romilor. Atunci au fost adoptate cele 3 mari simboluri ale națiunii transfrontaliere rome: 

Romii sunt minoritatea cea mai numeroasă din Europa – în UE trăiesc 6 milioane de romi dintr-un total de 446 milioane, asta înseamnă 1.28%. În România, trăiesc 619.000 de romi, conform recensământului oficial din anul 2011, adică 3.3% din populație. Neoficial însă, numeroase organizații ale romilor susțin că numărul acestora depășește un milion de persoane. Robia de sute de ani, stigmatizarea continuă, dar, mai ales, recensământul din 1942, făcut de autorități special pentru deportarea romilor ldin România în Transnistria, au rămas adânc întipărite în memoria colectivă a romilor. [2] Nu știm exact câți romi sunt în România așa cum de fapt nu știm nici câți români sunt în România.

Prima atestare documentară  a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din octombrie 1385, în Valahia în jurul anilor 1400 și în Moldova la 1414. [2]. De-abia în februarie 1856 a fost eliberată și ultima categorie de robi din Ţara Românească, cea a ţiganilor aflaţi în proprietatea particularilor. Ciprian Necula scria anul acesta în Robia romilor: o problemă morală a societății noastre [Libertatea]: ‘’Robia romilor din spațiul românesc a fost una dintre cele mai lungi și oribile din istoria umanității. Azi, la 164 de ani de la dezrobire, foarte puțini dintre noi știu ce au însemnat cei 500 de ani de sclavie […] căci au mai trecut în perioada asta prin atrocitatea Holocaustului și a politicilor de asimilare din perioada comunistă’’. 

Nu suntem singurul stat cu astfel de probleme, doar că noi suntem încă foarte la început, refuzăm să vorbim despre o istorie care nu ne place, de care nu suntem mândri și care nu ne face cinste. Problema este că astfel amânăm posibilitatea rezolvării ei și perpetuăm problema. Discriminarea nu este responsabilitatea celor discriminați, ci este atât responsabilitatea celor care discriminează, cât și a celor care asistă impasibili la o nedreptate, fie că o fac voluntar sau involuntar. 

Un like, un share, o încurajare, o observație drăguță făcută cuiva care a făcut un comentariu deplasat și nu și-a dat seama, pot schimba o țară pas cu pas, dar este nevoie de gesturi mici are unor oameni mulți, a noastră a tuturor și prin urmare, a fiecăruia dintre noi și cât mai repede posibil. Desigur, sunt mult mai multe lucruri de făcut, dar noi nici lucruri elementare nu le facem ca să dăm drumul la domino.

Da mă, dar uite ce s-a întâmplat și la Țăndărei…

În situația referitoare la COVID-19 de la Țăndărei, Gelu Duminică scria în articolul Focarul de coronavirus din Țăndărei n-are legătură cu etnia, ci cu eșecul statului român [Vice] că ‘’Eu unul îmi doresc să nu tratăm etnic ceea ce nu este etnic, pentru că riscăm să ne ducem pe o pistă profund falsă.’’ Extrapolarea unui comportament sau a unor acțiuni ale zeci, sute sau chiar mii, la câteva milioane de oameni este nu doar greșită, ci și injustă. 

Ironic și trist însă, atunci când romii au rezultate remarcabile, media îi transformă imediat în români cu care ne mândrim, de exemplu, ‘’Românul care l-a impresionat pe Barack Obama’’ este Nicolae Feraru, rom. Și mai sunt multe alte exemple similare.

Alte minorități discriminate și dubla discriminare

Citeam ieri în Originals, fără legătură cu acest articol, afirmatia făcută de Ashleigh Rosette, cercetător pe probleme manageriale, femeie de origine afro-americană. Ea spune că ‘’black women did not face the same penalties as white women and black men. As double minorities, black women defy categories. Because people don’t know which stereotypes to apply to them, they have greater flexibility to act ‘black’ or ‘female’ without violating stereotypes.’’ 

Unul dintre discursurile mele preferate este The danger of a single story, în care Chimamanda Ngozi Adichie povestește despre cum o singură poveste poate deveni povestea definitorie a unei persoane, situații sau a unei societăți, atunci când nu există și alte povești, care să te ajute să îți formezi o imagine cât mai aproape de realitate. Am văzut de curând Pride (2014), un film inspirat dintr-o poveste reală despre cum două minorități s-au ajutat între ele în 1984, în Marea Britanie, minerii și comunitatea LGBT, după ce și-au dat seama că ambele categorii sunt discriminate. Iar pe Netflix recomand The life of C.J. Walker (2020), un film inspirat din povestea de viață a primei femei self made millionaire. Și mai recomand măcar aceste 5 speechuri ale lui Martin Luther King.

Problema discriminării

Discriminarea nu este doar injustă și raportată la trecut, ci influențează negativ viitorul unei persoane discriminate. Copiii încurajați să învețe o fac mai bine decât cei cărora li se spune și reamintește constant că sunt proști, cei care au growth mindset au șanse mult mai mari să se dezvolte, în lipsa încurajărilor însă, este foarte greu să dobândești un growth mindset, iar atunci când nu doar că încurajările lipsesc, dar descurajările sunt peste tot, devine aproape imposibil la scară largă. Discriminarea se manifestă prin excludere socială, acces la educație, la oportunități, la dezvoltare și progres.

Activism sau Responsabilitate colectivă

Problema principală pleacă de la sistemul educațional și despre faptul că nu învățăm în școală nimic despre istoria romilor. De-abia în anul 2003 a fost editat primul manual de Istoria și tradițiile romilor, el fiind însă folosit doar la opționalul de istorie a romilor.

Teoretic, istoria ar trebui să fie o știință obiectivă, care sumarizează ultimii 5000 ani înregistrați. Practic, istoria fiind scrisă de oameni diferiți, după povești diferite, ajunge să varieze foarte mult, uneori să fie pur și simplu neadevărată sau să lipsească cu desăvârșire.

În 2017, Agenția Împreună a reușit să introducă în programa de studiu a istoriei pentru clasa a 8, un studiu de caz despre Robia și Holocaustul romilor în România, astfel din toamna acestui an elevi ar trebui să studieze după manualul care are și aceste informații. Dincolo de prezența în manuale, cei de la Agenția Împreună au format deja aproximativ 300 de profesori de istorie. Dacă știti profesori de istorie interesați, să îi contacteze la office@agentiaimpreuna.ro, 

Bancurile cu romi și bancurile în general

Fiind mai atent în ultimii ani la aceste probleme, am remarcat foarte multe discriminări aparent inofensive în jurul meu. Oameni de altfel buni, care nu ar trata diferit un rom de o altă persoane și care nu discriminează voluntar femeile, dar care rănesc fără să își dea seama, așa cum poate am făcut și eu în trecut fără să realizez, dar niciodată nu este prea târziu să îndrepți lucrurile. Pentru că nu am învățat în școală și pentru că nu am făcut-o mai târziu, pur și simplu nu știm nimic despre subiect și totul ni se pare fun. 

Observând ce impact negativ au bancurile cu romi, a fost pentru prima dată când mi-am dat seama ce vehicul eficient, cu impact negativ, sunt bancurile pentru propagarea stereotipurilor. Și nu doar cele despre romi, evrei, ci și cele despre olteni, moldoveni, ardeleni etc. Umorul poate să facă bine, dar poate să facă și rău și trebuie să fim atenți la asta. Doar pentru că râd mulți, nu înseamnă că pentru toată lumea e ceva de râs.

6 întrebări pentru Cătălina Olteanu, Agenția Împreună

În copilărie am avut prieteni romi și nu au fost sau nu am realizat să fi fost vreodată discriminați în grupul nostru de copii care jucam fotbal. Da, unii copii romi aveau prieteni sau rude cu probleme, dar și alți copii erau în aceeași situație, nu era vreo diferență. Pe noi ne interesau cei cu care ne jucam, nu prietenii sau rudele lor, lucru valabil pentru orice copil. 

Acum 3 ani, ajungând la Aspen Young Leaders, am cunoscut-o pe Cătălina, de la Agenția Împreună, un om genial care m-a făcut să realizez că am fost puțin cam ignorant pe acest subiect. Așa am început să discut cu oamenii din jurul meu problema discriminării, într-un mod prietenos și empatic, pentru că cei mai mulți nu au făceau nimic din răutate. Ieri am aflat de la Cătălina că astăzi este Ziua Internațională a Romilor și mi-am dat seama că nu fac suficient și că nu știu suficient. 


Așa am decis să aflu mai multe și să scriu acest articol. Și eu, ca și alții, am fost mai preocupat de problemele mele.  Dacă nu vedem ceva, nu înseamnă că nu există sau că nu ar trebui să ne pese și să ne implicăm, așa că am rugat-o pe Cătălina Olteanu, coordonatoare de programe educaționale în cadrul Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună să mă ajute să învăț mai mult despre acest subiect și să răspundă la câteva întrebări. Îii sunt super recunoscător pentru informații și timpul acordat.

1. Care este diferența dintre rom și țigan? Și cum este corect, rrom sau rom?

Țigan este un termen peiorativ, care vine din grecescul athinganoi, care înseamna de neatins, rău, spurcat. Denumea o categorie socială, cea de sclav. Romii au venit în spațiul românesc în jurul anului 1000. Prima atestare este la 1385 și sunt oferiti ca sclavi unei mănăstiri. 

Rom este un cuvânt din limba romani și înseamnă “om”, iar limba face parte din familia limbilor care au la baza sanscrita. Rom este folosit în limba romana, iar rrom se scrie în limba romani, pentru a face diferența de pronunție între un r simplu și grupul Rr. 

Un termen peiorativ nu poate denumi o minoritate etnică. Noi suntem romi de cînd am venit aici, ceilalți ne-au “botezat” cu acest termen jignitor. Au putut face asta pentru că erau stăpânii noștri.

2. În discuțiile avute cu alte persoane, mi-au spus că ei folosesc apelativul de țigan pentru că țiganii le-au zis că ei sunt țigani și nu romi. Poți dezvolta puțin, te rog?

Dacă 500 de ani ai fost țigan și stapanul așa îți spunea, cum să te numești acum rom? Cei care se numesc tigani nu vorbesc limba romani de pe vremea sclaviei și nu au cunoscut termenul de rom. Am incercat sa le explic si lor despre tigan si rom si la final au înțeles diferenta. Își spun romi acum, un termen demn pentru o minoritate națională. 

3. E mai rău să fii într-o dublă discriminare, de exemplu femeie romă? 

E rau oricum. Am simțit cum este discriminarea X 2. Dacă ești acceptată ca femeie, unii îți spun de etnie și invers. Cand vorbesc despre feminism și drepturi, eu vorbesc din perspectiva unei femei rome, care de multe ori este discriminata pentru etnie. Cel mai greu mi-a fost cu prietenii mei și familiile lor. Sunt și romi care aparțin unei religii neoprotestante, sa vezi atunci discriminare. 

4. Care sunt 3 lucruri pe care ar putea să le facă fiecare să fie mai degrabă parte din soluție, decât din problemă? Raportat la propria persoană sau la cei de lângă noi.

Sa cunosti, sa accepti, sa sprijini indiferent de etnie. 

5. Ce ar putea să facă statul pentru a participa la rezolvarea problemei?

E o întrebare la care nu am un răspuns magic. Statul știe ce trebuie sa faca, dar nu o face pentru că merge și așa. Romii și-au cerșit drepturile, aceasta paradigma trebuie sa se schimbe, iar azi trebuie sa ne cerem drepturile. Ne dorim sa fim respectați și nu considerati suboameni, iar cultura noastra sa nu fie subcultura. 

6. De unde am putea să aflăm mai multe informații relevante despre cultura, istoria și povestea romă? 

Filme disponibile pe YouTube: Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Povestea lui Illie

Cărțile pentru copii: Zuralo și rotita fermecata și Cantecul lui Zurali, pe orice site de cărți 

Campania LikeRom – profesionisti romi și #ÎmpreunăSuntemOComunitate

Astăzi de la ora 18:00 are loc pe Zoom o sesiune sustinută de Gelu Duminică despre Rom și Tigan.


Biografie

  • [1] Delia Grigore, Romanipe – Fundamente ale culturii romilor, Șatra/Astra – Amare Romentza, București, 2005.
  • [2] Romii din România, elaborată de Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii și UNICEF.

Mai multe informații istorice

Sursa Foto.

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *